Daca furi mult, se prescrie, daca furi putin, se condamna! Altfel nu inteleg cum, de o gramada de vreme, dosare de mare complexitate, care au bubuit candva in presa si au umplut pagini de ziare, au fost lasate sa moara pana la atingerea prescriptiei. Am in fata starea actuala a dosarului ?Jimbolia?. In sfarsit, dupa lungi cautari prin Parchetul Inaltei Curti. Vi-l mai amintiti? Dosarul acela cu operatiunile de transport in fosta Iugoslavie a 970 de cisterne cu motorina, mai pe scurt, contrabanda cu motorina si acea celebra spargere a embargoului impus de ONU, operatiuni pe care SRI le-a girat. Pana si notoriul Virgil Magureanu, sef al SRI la acea vreme, a dat cu subsemnatul la Parchet. Si? Ce folos? Protectia imaginii SRI a functionat. Bine. Sa traiti! Cam asta au facut procurorii. Si-au batut joc. Si de noi, si de voi. De noi, ziaristii care ne bateam in dezvaluiri pe aceasta tema, si de voi, pentru ca prejudiciile de zeci de miliarde au pagubit statul, deci si buzunarele voastre, stimati cetateni! Am insa, la aceasta ora, detalii care tin de musamalizarea anchetei pana la intervenirea asa-definitului termen de prescriptie a faptelor. Vi le ofer si dumneavoastra, pentru ca merita stiuta strategia prin care o astfel de cauza a fost ?reformata? pana ce a atins anii unei morti din cauze… naturale.
Un alt dosar instrumentat in bataie de joc a fost ?SINTOFARM?. Pe acesta vi-l mai amintiti? Dosarul cu tonele de anhidrida acetica traficata prin Romania precum carnea vie, cu derogarile date de generali din IGP pentru CHIMPROD Oradea (singura firma din Romania care putea importa anhidrida), pentru ca, mai apoi, acest precursor destinat fabricarii heroinei la rece sa treaca prin SINTOFARM, loc unde lucra sotia fostului loctiitor al ministrului de interne, generalul Zaharia Toma. Nu are sens sa mai desfasor aici arsenalul acestei grandioase afaceri cu iz de veritabila ?Cosa Nostra? pentru ca, asa cum s-a tras de timp pentru a se da, in cele din urma, o scoatere de sub urmarire penala, tot asa de bine sta la pensie generalul Toma, tot asa de bine vor sta de-acum incolo si kurzii disparuti din ecranele parchetului, prin care s-a realizat parte din afacerea ?Sintofarm?…
Daca in cazul ?Sintofarm? se mai putea infirma aceasta solutie, in cazul ?Jimbolia? asistam la un mars funebru, la un drum fara intoarcere. Sa vedem, insa, cum a decedat sarmana contrabanda cu combustibil spre Iugoslavia, sa fim noi ?legistii? care sa scoatem la iveala maruntaiele acestei morti neanuntate. Intrebat de aceasta cauza, noul sef al Sectiei de urmarire penala si criminalistica a aflat, cu uimire, care a fost soarta acestui dosar. Inregistrarea lui s-a facut chiar la aceasta sectie, sub numarul 374/P/1997. In iunie 1998, sectia a declinat competenta acestei cauze la Sectia Parchetelor Militare, unde s-a constituit dosarul cu numarul 1014/P/1998. Cercetarile efectuate au stabilit, la un moment dat, prejudicii majore produse unor institutii ale statului, care au imbogatit firme precum Lux Imex (societate straina care nu era abilitata sa desfasoare acte de comert in Romania), Romara, Madi Com, Addos. Alt cap de afis a fost Ilie Stanciu, fost reprezentant al Petrolimportexport si al Star Trade Impex. Mai multe personaje au fost cercetate: doi ofiteri SRI – Costel Mataragiu si Vasile Petrea, Constantin Stroe – directorul Regionalei CFR Jimbolia, sefii statiei CFR, seful statiei Timisoara Sud si reprezentantii societatilor comerciale deja mentionate.
Cu toate ca existau o gramada de probe ce vizau comiterea unor fapte penale grave de catre diverse persoane, inclusiv din conducerea SRI de la acea vreme, procurorii nu au vrut sa sape mai mult decat le-a permis declaratia fostului sef al Informatiilor Virgil Magureanu, care a aruncat ?mortu-n papusoi?, afirmand ca au existat aprobari din partea guvernului Romaniei si a organismelor internationale de supraveghere a embargoului impus Iugoslaviei, iar combustibilul a reprezentat, vezi Doamne, ajutor umanitar acceptat de ONU. Numai ca jurnalistii au dovedit ca, insumate, tonele de combustibil treceau cu mult de cantitatea aprobata drept ajutor umanitar prin Rezolutia lui Boutros Boutros Ghali.
In 28 martie 2000, procurorii i-au scos de sub urmarire penala pe toti cei implicati, disparand astfel acuzatiile de contrabanda, si au disjuns cauza cu privire la incalcarea Legii vamale. O porcarie mai mare nici ca a existat!
Aceasta rezolutie data ?la comanda? a fost infirmata in 7 iulie 2000, cauza fiind trimisa la Sectia de urmarire penala si criminalistica, unde a reluat numarul initial: 374/P/1997. In 18 decembrie 2000, cauza a fost preluata de DIICOT, unde a primit, onor cauzei, alt numar: 129/P/2000. Actuala conducere a Sectiei de Urmarire penala si Criminalistica a opinat, intr-un referat asupra cauzei partial anchetate la Sectia Parchetelor Militare, ca faptelor pentru care fusesera cercetati cei scosi de sub urmarire ?le erau aplicabile dispozitiile referitoare la infractiunile de contrabanda sau evaziune fiscala ori la infractiunea de favorizare a infractorului?. Dar…?pentru infractiunile respective a intervenit prescriptia. In ce priveste dosarul disjuns la DIICOT, a avut aceeasi soarta. Sa plangem? Mai are sens? Legat de ?Sintofarm?, ca sa revin si la cauza cealalta mult urmarita, nici aici nu mai vad vreo speranta. Chiar daca s-ar infirma acea scoatere de sub urmarire, zarurile au fost aruncate de mult. Se stiu castigatorii.
Evident ca ceea ce s-a intamplat cu aceste dosare lasa un gust amar si multe semne de intrebare asupra modului in care au stiut sa-si faca datoria de magistrat unul sau altul de prin marele Parchet General. Numai ca exista si un substrat asupra caruia actualul procuror general ar trebui sa ia masuri cat mai urgente. Opinia publica nu cunoaste, doamna Laura Kovesi, in ce dosare se dau scoateri sau neinceperi. Nici noi. E foarte greu de ajuns la motivatia unor astfel de solutii. Nu credeti ca cetateanul ar putea fi respectat mai mult daca le-ar afla? Nu credeti ca doar respectul fata de cetatean si de banii lui, care se regasesc si in salariile magistratilor-procurori, ar putea intari respectul cetateanului fata de institutia pe care o conduceti? Cred ca a sosit timpul ca procurorii sa raspunda in fata societatii, ca orice ?autor?, pentru ceea ce semneaza. Pentru ca, pana la instanta, ne mananca ?sfintii? acestia de anchetatori!
