Paleontologii au descoperit scheletul celui mai vechi stramos al erbivorelor, ce traia in urma cu 300 de milioane ani si ce aduce noi lamuriri despre aparitia acestui mod de alimentatie in randul animalelor, cu un rol determinant in evolutia ecosistemului terestru din zilele noastre, relateaza Mediafax.
Scheletul partial al acelui animal, Eocasea martini, care avea o lungime de aproximativ 20 de centimetri, reprezinta „prima legatura dintre carnivore si erbivore”, a declarat paleontologul Robert Reisz, profesor la Universitatea din Toronto, Canada, principalul autor al acestei descoperiri, prezentata miercuri in revista americana PLOS ONE.
Eocasea martini era un animal care, desi era carnivor, prezenta anumite caracteristici care apartin unor specii de erbivore, a precizat acelasi cercetator, indicand cu aceasta ocazie faptul ca doar o parte din craniu, cea mai mare parte a coloanei vertebrale, pelvisul si un membru inferior au fost descoperite in statul american Kansas.
Acest animal, care a trait cu 80 de milioane inainte de aparitia dinozaurilor, facea parte din grupul sinapsidelor, care include primele erbivore terestre si marii pradatori, stramosi ai mamiferelor moderne.
Inainte de aparitia erbivorelor, la scurt timp dupa dezvoltarea Eocasea martini, animalele terestre, toate carnivore, se devorau intre ele sau se hraneau cu insecte. Aparitia erbivorelor „a reprezentat o revolutie a vietii de pe Terra, intrucat vertebratele au putut avea acces direct la vastele resurse alimentare oferite de vegetale”, a subliniat coordonatorul studiului.
La randul lor, aceste erbivore, care s-au inmultit si au crescut in marime, au devenit o sursa importanta de hrana pentru marii pradatori.
Astfel, Eocasea martini a fost primul animal care a initiat un proces ce a condus la ecosistemul terestru actual, in care exista un numar mare de erbivore care asigura aportul alimentar pentru un numar tot mai …
