Deși avea o carieră de succes, la 35 de ani a decis să demisioneze și să studieze antreprenoriatul la Oxford. Acum, la 44 de ani, dezvoltă un startup, FlairMakers, care conectează profesioniști români din toată lumea pentru industria ospitalității.
„Prima lecție este importanța alinierii cu propriile valori”
HotNews: – Ați petrecut peste 15 ani la Marriott International. Ce lecții importante ați învățat acolo pe care apoi le-ați aplicat în alte părți?
Raluca Epureanu: – Eu am plecat din România imediat după terminarea facultății. Cu alte cuvinte, Marriott a fost primul meu loc de muncă în afara României. Și în cei 15 ani, la fiecare un an și jumătate, am fost promovată. Și am apucat să văd lumea asta mare – 30 de țări, pe patru continente.
M-aș concentra, însă, pe trei puncte pe care le-am învățat din cariera mea la Marriott.
Unul este această potrivire între cultura organizațională și valorile proprii. Și știu că sună puțin din manualul de resurse umane de la ASE, dar realitatea este că e important când ești într-un mediu în care poți să fii tu, într-un mediu foarte structurat, în care performanța se măsoară. Sigur, eu am dat totul pentru Marriott, dar m-au și văzut. Prima lecție este importanța alinierii cu propriile valori.
Oamenii fac, într-adevăr, diferența
A doua lecție pe care am învățat-o este că industria ospitalității – din Statele Unite până la Australia, din Brazilia până la Japonia – este despre oameni. Poți să ai cele mai frumoase hoteluri din punct de vedere al designului, arhitectura, istoria locului. Dincolo de toate astea, fără excepție, ceea ce este cel mai important și justifică într-un fel sau altul și tarifele pe care le plătești la un hotel, este factorul uman.
Și ăsta este și motivul pentru care eu am decis să mă focusez în cealaltă jumătate a vieții mele pe o soluție care, practic, asta face: îi aduce pe cei mai buni oameni la un loc.
„Am rămas un student în fiecare zi a vieții”
Iar a treia lecție ține foarte mult de dezvoltarea mea ca om, de cine am devenit eu ca persoană pe toată perioada asta. Când aveam 20 de ani, anii aceia au fost despre crearea profesionistului Raluca. Când aveam 30, a fost despre crearea unor echipe fabuloase.
Am avut echipele mari pe care le-am condus, cu care am câștigat premii internaționale. Iar când am 40, unde sunt acum, este despre a avea un impact asupra industriei.
A treia lecție a fost faptul că am rămas un student în fiecare zi a vieții.
Despre a participa la momentul digitalizării
– Simțiți dorința de a da mai departe?
– Da, fără doar și poate. Având în vedere ultimul rol al meu și ce urma după, pentru că eram într-o poziție de leadership și cu un brand personal foarte bine consolidat… Aș fi putut să ies la pensie de acolo, într-un fel sau altul. Însă, după 15 de ani, am decis să părăsesc compania și să mă întorc la școală.
Eu la 35 de ani m-am dus înapoi la școală. Am făcut un MBA (n.r. master în administrarea afacerilor), am început să învăț foarte mult despre antreprenoriat, viitorul forței de muncă și impactul digitalizării asupra factorului uman.
Am realizat că este un privilegiu să fii în viață în momentul ăsta și să faci parte din această schimbare majoră care impactează forța de muncă a nivelului global.
Și așa mi-am propus să fiu parte din schimbare, concret cu o soluție.
Trecerea de la Marriott la un startup: „bungee jumping profesional”
– Ați simțit că ați făcut un salt în gol când ați trecut la incertitudinea unui startup?
– Eu am făcut bungee jumping la un moment dat. Așa am simțit și profesional. Sigur că m-am mutat de pe un continent pe altul, de la o țară la alta. Dar în momentul în care eu mă mutam, aveam o siguranță. Era aceeași companie. Aveam totul asigurat: job, cazare, masă. Era un «safe space». Nu mai spun că știam foarte bine regulile, procedurile.
Și atunci eu iubeam ce fac, dar m-am uitat la ce se va întâmpla în cariera mea în următorii 5 ani și nu mai vedeam… Mai era o singură poziție din momentul ăla mai sus de ceea ce făceam eu.
Și atunci am zis «dacă trebuie să sar, o să sar acum». Pentru că după va fi și mai rău. Și e vorba aia: «When you are afraid to jump, this is exactly when you jump». În momentul în care am plecat din Marriott, n-am spus că vreau să fac Flare Makers. În momentul în care am plecat am zis că vreau să mă întorc la școală. Când eram la școală, m-am convins eu cu mine să deschid FlairMakers.
Asta m-a și speriat la Marriott, că nu mai aveam oportunități de a crește atât de mari.
„Oriunde în lumea asta există un deficit de forță de muncă calificată”
– În toată perioada asta a carierei dumneavoastră, ați observat o diferență între Asia sau Occident și România?
– Eu nu am lucrat în România în industria ospitalității. Am lucrat în publicitate, ca job part-time. Iar după terminarea facultății, chiar în luna în care am terminat, am plecat din țară. Sigur că acum, cu FlairMakers, cu lansarea în România, avem clienți din România și vorbim cu ei. Echipa mea este din România. Noi validăm toți freelancerii și avem interviuri cu ei, unu la unu.
Și, deși există multe diferențe, cred că fundamental, la nivel global, avem aceeași problemă. Ce pot să spun despre piața din România este că e un paradox.
Pe deoparte, exportăm forță de muncă calificată. Vedem câți români lucrează în industria ospitalității la nivel global, dar și cât de buni sunt. Pe de altă parte, importăm forță de muncă din țări non-europene.
Oriunde în lumea asta există un deficit de forță de muncă calificată. Sau mai bine spus, oamenii nu mai vor să lucreze full-time și toată lumea se plânge de asta. Și atunci, din punctul ăsta de vedere, cred că, deși e o particularitate cumva a pieței din România, cred că există soluția pe care am adus-o eu cu FlairMakers. Adică românii din afară nu trebuie să se întoarcă fizic în țară.
Asia e campioana inițiativei
– Ați condus echipe de pe poziții executive în Hong Kong. Sunt voci care spun că Asia are o ascensiune economică și tehnologică. Împărtășiți părerea?
– Da, foarte mult. Din două puncte de vedere. Unu, din punct de vedere al industriei ospitalității, pentru că acolo am activat. Cele mai curajoase, cele mai orientate spre viitor, cele mai ambițioase inițiative veneau din Asia întotdeauna.
Doi, când vine vorba de calitatea serviciilor, cele mai bune servicii în industria ospitalității sunt în Asia. E o cultură în care cultura ospitalității este parte din ei. Și atunci, tot ce se întâmplă în industrie, totul se ia din Asia.
Și foarte multe inițiative pe care eu le-am avut în Asia, au fost, de fapt, împrumutate și la nivel global. Singapore este un exemplu de inovație.
Lecția din Hong Kong: „Sunt mândră de munca mea”
– Care ar fi câteva lecții de cultură a muncii pe care România ar trebui să le împrumute din Asia?
– Există această cultură a lucrului bine făcut. Și la japonezi există chestia asta. Adică sunt mândră de munca mea și nu „merge și așa”. Asiaticii sunt foarte focusați pe calitate.
Și ăsta este, cred eu, unul dintre motivele pentru care eu am reușit. Industria ospitalității la entry-level are foarte mulți oameni buni. Și ca să urci, să fii promovat, trebuie să știi cum să lucrezi cu oamenii, să navighezi foarte multe culturi.
În momentul în care mi s-a oferit șansa să ajung în Hong Kong, eu am zis că nu voi lua jobul ăla, pentru că n-am lucrat în Asia. Lucrasem numai în Orientul Mijlociu, Europa și America. Și știam cât de important este în Asia să cunoști cultura, să lucrezi deja acolo.
Calitate și colaborare, teme pentru România
Și cred că ce a contat a fost tocmai focusul pe calitate. Mindset-ul lor se bazează foarte mult pe calitate. Pasiunea pentru lucrul bine făcut.
Și pe colaborare, este o colaborare, o mândrie că noi suntem cine suntem și noi facem ceea ce facem. Ceea ce nu pot să spun că se aplică întotdeauna la români.
„Nu mă uit la naționalitate”
– Spuneați că aveți mai mulți tineri români în echipa cu care lucrați. Cum vedeți potențialul tinerilor români care intră acum pe piața muncii? Este comparativ cu cel al tinerilor din Occident sau Asia?
– Eu nu mă uit așa. Eu văd oportunitatea. Nu mă uit la naționalitate, dar ca și generație, oportunitățile care există acum sunt absolut fabuloase: vorbim de digitalizare, de faptul că e mult mai ușor să crezi un business, de faptul că e mult mai ușor să te faci cunoscut prin social media.
Eu la startup-ul meu mă uit unde va fi piața muncii în 5-10 ani și iau măsurile acum ca să fim acolo unde trebuie în viitorul apropiat. Cu alte cuvinte, the future is here, it’s just unevenly distributed (n.r. viitorul este deja aici, doar că nu este răspândit egal peste tot).
Acum se schimbă puțin traseul tradițional. În 2000, mergeai la universitate pentru a reuși în viață. Știai că ai nevoie de universitate, de o diplomă, că să poți intra în câmpul muncii, pentru că ai studiat.
Acum, asta nu mai este o rețetă suficientă. Dacă aș avea un copil acum – și aș fi putut să am un copil de 20 de ani – nu aș aborda mindset-ul ăsta.
Nu spun să nu mergem la școală, dar ce se spun este că skill-urile pot fi abordate diferit. Și cred că o carieră antreprenorială înseamnă skill-uri. Eu militez pentru un „portfolio career” – adică să am un skill sau mai multe și le monetizez în mai multe feluri. Nu pun toate ouăle în același coș.
Inteligența Artificială „ne va descărca” de robotul din noi
– „Viitorul e deja aici”, spuneți. Cum vedeți evoluția pieței muncii în era Inteligenței Artificiale (IA) în următorii 5 ani?
– Există o spaimă că vine IA și ne ia job-ul, dar nu se vorbește suficient despre job-urile pe care le creează IA. Avem nevoie de oameni, dar de modifică skill-urile necesare, se modifică descrierea joburilor și atunci se pune un accent și mai mare pe partea de soft skills.
De exemplu, putem să automatizăm check-in-ul la un hotel, să-ți faci check-in în aplicație, deschizi camera la hotel cu telefonul mobil. Asta înseamnă că nu o să mai fie recepționiști. Dar ce nu se spune este că dacă ai un brand premium sau luxury, omul care vine la tine tot trebuie întâmpinat de o față zâmbitoare.
Tot e nevoie de oameni care să știe cum să folosească datele pe care IA le-a dat despre tine, pentru a avea servicii personalizate.
Nu putem să ignorăm IA și trebuie să o luăm ca o forță care schimbă „for the best”. Din punctul meu de vedere, IA „takes the robot out of people” și ne lasă pe noi să ne focusăm pe ce contează cu adevărat.
