În ceea ce privește exprimarea de la finalul declarației date de Crin Antonescu, „Vă relatez că am posibilitatea să exercit influență pozitivă asupra celui în cauză”, Gabriel Andreescu a spus, într-un dialog cu HotNews, că o vede ca pe „formularea cuiva care se află sub puterea ofițerului pe care-l are în față”. Andreescu crede că apariția în spațiul public a declarației date de Crin Antonescu Securității în anul 1988 reprezintă „o acțiune de compromitere tipică bătăliei electorale”.
- „Dacă ofițerul de securitate ar fi pus aceleași întrebări Doinei Cornea, disidenta i-ar fi spus cel mai probabil: „Nu-mi cereți să vorbesc despre un coleg de rău”. „Nu oricine a fost Doina Cornea”, a spus Andreescu. El a spus că vorbește în cunoștință de cauză, pentru că a studiat dosarul Doinei Cornea.
- Gabriel Andreescu a adăugat că, din perspectiva lui, de om care a fost îndelung anchetat și închis de securitate, declarația actualului candidat la alegerile prezidențiale e o dovadă că „în acel moment (în orice caz), Crin Antonescu nu era informator”.
În istoria disidenței românești, Gabriel Andreescu, 73 de ani, este unul dintre puținele nume care culege aprecieri din partea a aproape toate taberele, concentrate în funcție de preferința lor politică. Activist pentru drepturile omului și specialist în domeniul științelor politice, Andreescu s-a opus deschis lui Ceaușescu și regimului său și a plătit asta fiind închis, urmărit și interogat până în ultimele minute ale comunismului românesc.
Apoi, vreme de 36 de ani, până azi, a continuat să păstreze o distanță critică face de orice Putere. HotNews l-a rugat pe Andreescu să explice pentru public felul în care a ”citit” evenimentele din jurul lui Crin Antonescu, dar și informațiile care au devenit publice.
-Domnule Gabriel Andreescu, cum ați văzut acest subiect din jurul declarației date de Crin Antonescu la fosta Securitate în anul 1988?
Gabriel Andreescu: O acțiune de compromitere tipică bătăliei electorale. Dovadă a insuficientei prezențe în conștiința publică a masivei infiltrări a foștilor ofițeri de securitate, a foștilor informatori, a urmașilor și acoliților lor în viața politică românească. Vocile unor Marius Oprea, Valeriu Nicolae etc. nu acoperă vacarmul alegerilor. A fost posibil ca Nicușor Dan să fie acuzat de colaborare cu Securitatea de susținătorii formației POT, reprezentată acum în Parlament de fostul ofițer de Securitate, Marian Rizea. Sfânta ipocrizie!
„Nepublicarea notelor de constatare nu are nicio legitimitate”
-Dar felul în care s-a comunicat în jurul acestei declarații? Faptul că nota de constatare nu este publică, iar cele prezente la dosar pot fi consultate doar de cel vizat.
–CNSAS publică adeverințele pe site-ul său, devenind astfel publice. Dosarele de Securitate pe numele lui Crin Antonescu pot fi consultate și de cercetătorii acreditați, dacă acestea sunt relevante pentru studiul lor.
Legea nu împiedică CNSAS să publice Notele de constatare după anonimizarea eventualelor date cu caracter privat. Ideea pilon a legii privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității este asigurarea dreptului de acces la informaţii de interes public.
În cazul unui candidat la prezidențiale, interesul pentru cunoașterea trecutului său este uriaș. Nepublicarea notelor de constatare este o cutumă a CNSAS, nu are nicio legitimitate în lege. Presa ar putea lansa o campanie care să determine Consiliul să publice Notele (anonimizate) motivând interesul lor public – dacă este cazul.
„Procedură standard a Securității”
-Crin Antonescu a negat orice colaborare cu fosta Securitate, afirmând că a fost chemat doar în calitate de urmărit, în anul 1988, în legătură cu un prieten care a încercat să fugă din țară. Ajutați publicul să înțeleagă puțin contextul, vă rugăm?
–Investigarea prietenilor cuiva care a intrat în atenția Securității era o procedură standard a Securității. Cum trebuia să dovedească în fața conducerii PCR că își amplifică activitatea an de an, Securitatea propunea mai întotdeauna colaborarea celor cărora le cerea informații.
-Declarația lui Crin Antonescu a fost dată în nume propriu, nu cu un nume de cod. Ce ne spune acest lucru?
–Declarația e o dovadă că în acel moment (în orice caz), Crin Antonescu nu era informator. Altfel, i s-ar fi cerut o notă informativă, un raport, i s-ar fi dat o sarcină etc. Când documentul începe cu „Declarație”, sigur cel în cauză nu apare în fața ofițerului din postura de informator (deși în cazurile mai rare poate fi colaborator al unui alt Departament al Securității). Cel mai des „declarațiile” sunt cerute la anchetarea cuiva – înțeleg că nu era cazul.
-Era normal ca această notă de constatare, care conține și declarația dată de Crin Antonescu, să fie secretizată de CNSAS? Chiar Crin Antonescu a declarat că „Mi se pare absolut inexplicabil dacă e secretizată, pe mine mă dezavantajează, creează o suspiciune.”
–Notele de constatare sunt rezultatul lucrului Direcției de Investigații a CNSAS cu materialele care au ajuns în Arhiva CNSAS. Acestea nu conțin secrete de stat. Altfel nu ar fi ajuns în Arhivă. Pot conține însă informații private. Trebuie și ele protejate de „ochiul public”. Pot fi anonimizate.
-În spațiul public s-a discutat mult în jurul acelei formulări de final: „Vă relatez că am posibilitatea să exercit influență pozitivă asupra celui în cauză, are încredere în mine, mă consultă, însă totuși pare debusolat, afirmând că după cele întâmplate reușita lui în viață nu ar mai fi atât de sigură.” S-a vorbit despre faptul că ar indica o disponibilitate la colaborare. Cum vedeți această formulare?
-Este formularea cuiva care se află sub puterea ofițerului pe care-l are în față și caută un subterfugiu de a ieși din situație (pentru mulți traumatizantă). Dacă ofițerul de securitate ar fi pus aceleași întrebări Doinei Cornea, disidenta i-ar fi spus cel mai probabil: „Nu-mi cereți să vorbesc despre un coleg de rău”. (O spun întrucât i-am citit dosarul.) Nu oricine a fost Doina Cornea.
Crin Antonescu: „Nu am avut nicio legătură cu Securitatea decât din calitatea de urmărit”
Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) a eliberat o adeverință care atestă că Crin Antonescu, candidatul la prezidențiale al coaliției PSD-PNL-UDMR, nu a fost colaborator sau informator al Securității. Eliberarea adeverinței a venit după ce cercetătorii CNSAS au descoperit o declarație dată de Antonescu în anul 1988, despre un coleg profesor de la Școala din Niculițel (județul Tulcea), declarație semnată cu numele său, nu cu nume conspirativ.
„Nu am fost niciodată, sub nicio formă, colaborator al Securității și nu am făcut poliție politică. Nu am avut, de altfel, nicio legătură cu Securitatea decât din calitatea de urmărit”, a reacționat Crin Antonescu, într-o conferință de presă organizată în aceeași zi.
Două zile mai târziu, Crin Antonescu a prezentat, într-o conferință de presă, conținutul documentelor de la CNSAS, după ce a mers la sediul instituției pentru a studia dosarul care îl vizează. El a citit integral declaraţia dată în 1988.
Declarația integrală dată de Crin Antonescu în fața Securității
«Declarație: Subsemnatul, profesor de istorie (…) vă declar că îl cunosc pe Costache Ștefan, inginer la întreprinderea mase plastice din Tulcea, de aproximativ 20 de ani. Am copilărit împreună, am fost colegi de clasă, apoi după clasa a opta Costache Ștefan a plecat la București pentru a urma cursurile unui liceu de specialitate și apoi a urmat și cursurile facultății de construcții.
În prezent ne aflăm în relații amicale. În toamna anului 1987, după ce Costache Ștefan s-a reîntors dintr-o excursie din Bulgaria, ca turist, ne-a declarat următoarele (….).
Aflat către sfârșitul perioadei de excursie, la Sofia, a încercat să întreprindă o călătorie la Viena pe calea aerului fără a deține viza necesară sau pașaport. Depistat de autoritățile bulgare, a fost reținut la aeroport, a fost reținut timp de 2-3 zile în Bulgaria, după care a fost trimis în România, tot pe calea aerului.
Din București la Tulcea a fost însoțit de două cadre de miliție, iar la Tulcea a mai fost reținut pentru o scurtă perioadă, în care a fost cercetat de organele de miliție și Securitate. În legătură cu perioadele în care a fost reținut, mi-a relatat că totul a decurs în condiții normale.
Mi-a relatat că inițial a vrut să facă o călătorie în Viena, ulterior a declarat că nu s-ar mai fi întors. Am aflat că organele de cercetare ar fi descoperit la domiciliul său unele pachete cu obiecte personale lăsate unor prieteni, cu destinația scrisă pe bilețele, unul dintre pachete îmi era destinat mie. Nu cunosc conținutul pachetului.
În legătură cu faptele petrecute, declar că deși suntem în strânsă legătură de multă vreme, nu am cunoscut intențiile lui Costache Ștefan. Știam doar că a depus acte pentru o excursie în câteva țări socialiste și i-a fost aprobată doar Bulgaria.
Am înțeles că nimeni nu îi cunoștea intențiile, nici măcar părinții sau sora lui. Am fost uimit, în condițiile în care el niciodată nu și-a exprimat dorința de a se muta în afara țării. Am posibilitatea să exercit influență pozitivă asupra celui în cauză, are încredere în mine, mă consultă. Totuși, pare debusolat, afirmând că, după cele întâmplate, reușita lui în viață nu va mai fi atât de sigură. Crin Antonescu, 13.01.1988.»
