„Poziția mea este simplă: nu am desfășurat niciodată activități care să vizeze încălcarea sau îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale și care ar putea fi încadrate în categoria faptelor de «poliție politică»”, a reacționat luni, 31 august, generalul Lucian Pahonțu, șeful SPP.
Este prima lui reacție după dezvăluirile făcute de Recorder și Snoop despre implicarea lui în reprimarea manifestațiilor de la Revoluție și Mineriadă.
Lucian Pahonțu spune, într-o declarație remisă reprezentanților presei, că respinge „cu fermitate orice acuzație de implicare în reprimarea violentă a manifestațiilor care au avut loc în zilele de 21 și 22 decembrie 1989 în Piața Universității și în violențele împotriva protestatarilor din Piața Universității, din zilele de 13-14 iunie 1990”.
De asemenea, el își prezintă versiunea despre ceea ce s-a întâmplat în timpul evenimentelor din 21 și 22 decembrie 1989, subliniind faptul că nici el și nici soldații „aflați în subordinea mea nu am fost la baricada de la Intercontinental și nici pe Bulevardul Nicolae Bălcescu, nu am avut muniție asupra noastră și nu am avut niciun contact cu revoluționarii, cu excepția momentului în care aceștia au fraternizat cu militarii”.
Declarația integrală a generalului Lucian Pahonțu
„Având în vedere acuzațiile lansate în spațiul public la adresa mea, fac următoarele precizări pentru clarificarea aspectelor care îmi sunt imputate și pentru o corectă informare a opiniei publice:
Decembrie 1989 și iunie 1990 sunt răni deschise ale României. Oamenii care au murit sau au suferit atunci, rudele lor şi toți românii merită adevărul, iar cei care ocupă funcții de încredere publică au datoria să răspundă întrebărilor despre trecutul lor. De aceea răspund, cu fapte care pot fi verificate.
Afirmațiile care mă vizează sunt neadevărate și lipsite de fundament. Nu am ascuns niciodată aspecte privind parcursul meu profesional. Datele sunt cunoscute în spațiul public și sunt disponibile în mediul virtual de foarte mulți ani.
Poziția mea este simplă: nu am desfășurat niciodată activități care să vizeze încălcarea sau îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale și care ar putea fi încadrate în categoria faptelor de „poliție politică”. Având în vedere acțiunile mele din acea perioadă, am convingerea că acest aspect va fi evidențiat de verificările întreprinse de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, instituție care are la dispoziție toate mecanismele legale pentru a clarifica veridicitatea afirmațiilor mele.
Resping cu fermitate orice acuzație de implicare în reprimarea violentă a manifestațiilor care au avut loc în zilele de 21 și 22 decembrie 1989 în Piața Universității și în violențele împotriva protestatarilor din Piața Universității, din zilele de 13-14 iunie 1990.
Am absolvit cursurile Scolii Militare de Ofițeri Activi de la Sibiu, specializarea transmisiuni, iar în perioada 1987-1989 am fost comandant de pluton în cadrul Trupelor de Securitate, având atribuții exclusiv în domeniul transmisiuni.
În decembrie 1989, aveam 25 de ani, eram locotenent și comandant al unui pluton de transmisiuni în compania de asigurare de luptă și transport a UM 0305, Trupe de Securitate, din cadrul Ministerului de Interne. La momentul respectiv, Trupele de Securitate erau echivalentul Jandarmeriei Române de azi și nu trebuie confundate cu structurile de Securitate cu atribuții informativ-operative și de cercetare penală. Componența companiei în care activam era următoarea: un pluton transmisiuni, un pluton de apărare antiaeriană, un pluton logistic (bucătari), un pluton conducători auto și un alt pluton logistic (gospodăria agroalimentară). Prin însăși structura ei, compania era o subunitate de sprijin logistic, specializată în activități de suport pentru celelalte subunități din cadrul UM 0305.
În seara zilei de 21 decembrie 1989, compania din care făceam parte s-a deplasat, la ordin, în trei locuri: în jurul orei 20:00, am primit ordin să ne deplasăm la Casa Scânteii (denumită în prezent Casa Presei Libere); în jurul orei 21:00, am primit ordin să ne deplasăm pe platoul din fața restaurantului Cina și, în jurul orei 22:00, am primit ordin să intrăm în dispozitivul de blocare de pe strada 13 Decembrie (denumită în prezent str. Ion Câmpineanu), pe care nu l-am părăsit până la ora 02:00 (22 decembrie), când am primit ordinul să ne întoarcem la camioanele de transport ale unității, în care am rămas, în repaos, până în dimineața zilei de 22 decembrie 1989.
În seara zilei de 21 decembrie 1989, după ce am primit ordinul în jurul orei 22:00, am intrat în dispozitiv pe strada 13 Decembrie la intersecția cu strada Academiei (denumire păstrată și în prezent), fără a avea asupra noastră muniția care a rămas în lăzi sigilate, în camioanele parcate în zonă. În fața dispozitivului nostru, spre Bulevardul Nicolae Bălcescu (denumire păstrată și în prezent), la aproximativ 100 metri, era un cordon de Miliție. În fața acestora, la alți 150 metri, pe trotuarul de la ieșirea în Bulevardul Nicolae Bălcescu, era un cordon format din militari ai Ministerului Apărării Naționale. În fața lor, pe bulevard, erau staționate blindate și forțe ale Ministerului Apărării Naționale. În cele aproximativ patru ore în care ne-am aflat în dispozitivul de la intersecția străzilor 13 Decembrie și Academiei, nici eu și nici militarii aflați în subordinea mea nu ne-am modificat poziția și nu am avut vreun contact direct cu revoluționarii.
În dimineața zilei de 22 decembrie 1989, în jurul orei 09:00, la ordin, am coborât din camioane și am reintrat în dispozitivul aflat la intersecția străzilor 13 Decembrie și Academiei, unde acționasem și în seara precedentă. În acea dimineață, dispozitivul din zonă era format astfel: în fața noastră se afla un cordon de subofițeri și ofițeri de Miliție, iar în spate două blindate ale M.Ap.N. În jurul orei 10:00, la ordin, am permis accesul manifestanților în Piața Republicii (în prezent Piața Revoluției), iar aceștia ne-au îmbrățișat și ne-au dat flori și mâncare. Ulterior, am primit ordin să ne retragem către camioane, ne-am îmbarcat în ele și ne-am întors la unitate. Menționez că, la sosirea în unitate, muniția a fost verificată și predată și nu lipsea niciun cartuș.
Reiterez, fără echivoc: în niciun moment din timpul evenimentelor din 21 și 22 decembrie 1989, nici eu, nici militarii aflați în subordinea mea nu am fost la baricada de la Intercontinental și nici pe Bulevardul Nicolae Bălcescu, nu am avut muniție asupra noastră și nu am avut niciun contact cu revoluționarii, cu excepția momentului în care aceștia au fraternizat cu militarii, așa cum am precizat deja. Aceasta este realitatea acelor zile, pe care am consemnat-o și în declarația din martie 1990.
Afirmațiile martorilor sunt demontate chiar de către generalul Cătălin Ranco Pițu, fost procuror șef al Secției Parchetelor Militare, care a instrumentat și semnat ultimul rechizitoriu al dosarului Revoluției. Acesta a declarat public că: „Generalul Lucian Pahonțu nu a fost cercetat personal niciodată pe parcursul celor 36 de ani, perioadă care s-a scurs din 1989 încoace. Declarația lui scrisă, aflată la dosar, a fost dată pentru că toate cadrele trupelor fostei Securități, USLA, Direcția a V-a etc., au fost audiate declarativ în baza vechiului Cod Penal, adică e vorba de declarație olografă (…) Dar, nu există nicio probă că Pahonțu a participat la represiune (…) Pahonțu, la acea vreme, era un militar cu grad mic (…) Eu, ca anchetator, consider că nu mi-a scăpat nicio probă și că, în ceea ce îl privește pe Pahonțu, nu există niciun indiciu că a participat direct la comiterea unor infracțiuni!”
De-a lungul timpului, activitatea mea a fost verificată în repetate rânduri de instituțiile abilitate, inclusiv la numirea în funcția actuală, fiind imposibil ca faptele grave, de care sunt acuzat acum, să fi rămas nedescoperite și nesancționate, dacă ar fi existat. Mai mult, evenimentele din decembrie 1989 și iunie 1990 fac obiectul unor dosare penale în care sunt derulate cercetări de mai mulți ani și sunt convins că, dacă aș fi avut vreo implicare în violențele petrecute în timpul celor două evenimente, acest lucru ar fi fost identificat.
De la momentul numirii în funcția de director al Serviciului de Protecție și Pază, eu și echipa SPP din care fac parte am stabilit parcursul instituțional, având un singur scop: dezvoltarea, modernizarea și creșterea gradului de profesionalism al instituției, pentru îndeplinirea în condiții optime a misiunii de asigurare a protecției demnitarilor statului român și a celor străini, pe timpul șederii lor în România. A fost un proces lung, construit pe principii solide de legalitate, neutralitate, echidistanță politică, eficiență și adaptabilitate, care a făcut ca acest serviciu să devină o instituție de prestigiu la nivel internațional. În acești ani, Serviciul de Protecție și Pază s-a integrat deplin în structurile euroatlantice, dezvoltând ample programe de cooperare în domeniul protecției demnitarilor cu structuri din cadrul NATO, ONU și UE, dar și cu statele membre ale acestor organizații și în special SUA. Profesionalismul ofițerilor SPP în cadrul misiunilor internaționale a fost confirmat, în repetate rânduri, prin comunicările oficiale și instituționale ale partenerilor noștri din întreaga lume.”
Investigațiile Recorder și Snoop
Potrivit unei investigații publicate miercuri de Recorder, Lucian Pahonțu a făcut parte din forțele de represiune trimise de dictatorul comunist Nicolae Ceaușescu să înăbușe protestele izbucnite în 21 decembrie 1989, în zona Hotelului Intercontinental din București. Actualul șef al SPP a fost implicat și în evenimentele din 13 iunie 1990, când sute de persoane au fost bătute și arestate de forțele de ordine în Piața Universității, conform Recorder.
În Dosarul Revoluției, Pahonțu a susținut că nu a avut niciun contact cu manifestanții care demonstrau împotriva regimului Ceaușescu.
Atât fostul președinte Traian Băsescu, cât și fostul premier Ludovic Orban au declarat în interviuri separate pentru HotNews că, în opinia lor, Lucian Pahonțu trebuie schimbat de la conducerea SPP după materialul Recorder.
De asemenea, site-ul de investigații Snoop a descoperit cum au subminat Lucian Pahonțu și SPP procesul legal, astfel ca timp de 18 de ani generalul să nu primească din partea CNSAS nicio decizie, albă sau neagră, privind calitatea de lucrător al Securității.
Verificarea din oficiu a lui Pahonțu de către CNSAS nu a început „cu prioritate”, în 2008, odată cu intrarea în vigoare a noii Legi a deconspirării.
CNSAS poate demara verificarea din oficiu doar dacă Pahonțu depune o declarație pe proprie răspundere, impusă de lege, a argumentat Consiliul.
Prin aceasta, șeful SPP ar trebui să-și asume, sub sancțiunea falsului în declarații, dacă a fost sau nu lucrător sau colaborator al Securității.
Declarațiile șefilor de servicii și ale adjuncților lor trebuie depuse la „șeful instituției din care fac parte”, conform legii. Adică generalul Lucian Pahonțu trebuia să depună declarația la directorul SPP Lucian Pahonțu, în 30 de zile de la numirea în funcție, spune legea.
Deși lipsa declarației a împiedicat verificarea din oficiu, aceasta a început la cererea unei persoane fizice. Cercetarea durează de 18 ani, pentru că presupune verificări în arhivele altor instituții, care nu trimit mereu informațiile, a descoperit site-ul de investigații Snoop.
Iar legea nu spune ce instituție ar trebui să aplice sancțiuni și nici nu le precizează.
Lucian Pahonțu conduce SPP din decembrie 2005.
Nicușor Dan i-a luat apărarea șefului SPP
„Reprimarea manifestațiilor de la Revoluție și Mineriadă este o pată în istoria România. E regretabil că Parchetele nu au elucidat până acum. Orice persoană care a reprimat, participând la una din aceste acțiuni de reprimare, din punct de vedere moral nu are ce să caute într-o funcție din statul român. Domnul Pahonțu nu este în această situație”, a afirmat președintele Nicușor Dan vineri seara târziu, la Chișinău, după dezvăluirile Recorder despre generalul Lucian Pahonțu, șeful SPP.
În privința celorlailte dezvăluiri, făcute de Snoop, președintele a fost întrebat explicit de către Ziarul de Gardă din Chișinău dacă i se pare normal că Pahonțu nu a depus de 18 ani declarația pe proprie răspundere că nu a făcut poliție politică. Nicușor Dan a spus că CSAT a făcut o verificare în privința generalului cu mulți ani în urmă.
„Repet, SPP nu e un serviciu secret, e un serviciu de pază. Domnul Pahonțu, conform legii, când a fost numit de către CSAT acum 21 de ani, CSAT a făcut o verificare inclusiv la CNSAS cu privire la faptul dacă el a făcut sau nu poliție politică”, a mai declarat Nicușor Dan, în conferința de presă susținută mai devreme în cursul serii de joi în capitala Republicii Moldova, după trilaterala cu Maia Sandu și Volodimir Zelenski.
„O evaluare a SPP am făcut-o cu propriile simțuri. Pare că funcționează, un serviciu profesionist. Și reacțiile serviciilor externe cu care tangențial m-am intersectat sunt în aceeași direcție. O evaluare managerială nu am făcut special pentru domnul Pahonțu, deoarece sunt multe multe alte restanțe mult mai importante. Eu am văzut un articol de presă cu un titlu care nu e justificat de conținut. Nu știu care e scandalul”, a mai spus șeful statului.
