Gogosile, irezistibile pentru creierul uman

spot_img

Știri din aceeași categorie

DISTRIBUIE!

Creierul uman este programat sa nu reziste unei tentatii dulci atunci cand exista senzatia de foame, potrivit unui studiu realizat de cercetatorii americani, publicat in Cerebral Cortex.

Imaginea lui Homer Simpson care nu se poate abtine sa consume gogosi este una reala, spun cercetatorii de la Northwestern University, Chicago, autorii acestui studiu. Creierul uman este programat sa se activeze atunci cand persoanei i se ofera tentatii dulci, spun specialistii citati de dailymail.co.uk.

La studiu au participat mai multi voluntari flamanzi, carora li s-au prezentat imagini cu o gogoasa cu crema si o surubelnita. La vederea gogosii, creierul participantilor la studiu s-a activat extrem de mult, ajungand la surmenare.

Dupa ce participantii s-au indopat cu pana la opt gogosi fiecare, fotografia cu desertul nu a mai provocat aproape nicio reactie in creier, potrivit imaginilor obtinute prin rezonanta magnetica nucleara.

Dupa ce voluntarii s-au abtinut de la mancare timp de opt ore, doua zone distincte din creier s-au activat la vederea imaginii gogosii. Una dintre ele este creierul limbic, o zona ancestrala care se gaseste la toate animalele, de la broaste la oameni.

„Aceasta zona din creier este capabila sa detecteze lucrul semnificativ din punct de vedere motivational”, a explicat profesorul Marsel Mesulam, coordonator al studiului. „Aceasta zona indica nu numai ca exista senzatia de foame, ci si ca exista mancare disponibila”, a adaugat acesta.

Dupa creierul limbic, se activeaza reteaua atentiei spatiale din acest organ, care se concentreaza pe gogoasa, hotarand ca aceasta este mai importanta decat surubelnita.

„Exista in creier un sistem complex care ajuta la directionarea atentiei asupra unor lucruri din mediul inconjurator relevante pentru nevoile personale, de exemplu, alimentele, in situatia in care persoanei respective ii este foame”, se indica in studiu.

Sistemul se aplica unei game intregi de stimuli materiali: „Daca esti intr-o padure si auzi un fosnet, contextul te obliga sa fii foarte atent, pentru ca acesta ar putea fi semn de pericol”, a explicat Mesulam. „Daca esti la birou, acelasi sunet este mult mai putin relevant. O functie majora in creier este aceea de a potrivi raspunsul intr-un context”, a adaugat profesorul.

spot_imgspot_img