Iohannis atacă la Curtea Constituționale legea care le dă mandat pe viață rectorilor – Educatie

Președintele Klaus Iohannis a atacat la Curtea Constituțională legea adoptată de Parlament cu un amendament PSD care le-ar permite rectorilor să își păstreze pe viață funcțiile de la vârful universităților. Șeful statului arată că prin eliminarea de către Senat a limitării numărului de mandate care pot fi obținute de rectori, legea se îndepărtează în mod radical și fără nicio justificare obiectivă de la scopul și filosofia inițiale ale actului normativ, care vizau exclusiv măsuri cu privire la învățământ superior militar și măsuri în contextul pandemiei.

Legea modificată de Parlament i-a fost trimisă președintelui la promulgare în 29 octombrie. Amendamentul controversat la Legea Educației a fost depus de deputatul PSD Tit-Liviu Brăiloiu și prevede: “Durata mandatului de rector este de 4 ani. Mandatul poate fi reînnoit”.

În forma transmisă la promulgare, legea a aprobat OUG nr. 79/2020 cu următoarele modificări:

  • elimină dispoziția potrivit căreia mandatele rectorilor erau limitate la două mandate succesive, acestea putând fi astfel reînnoite fără nicio limită;
  • stabilește că pregătirea psihopedagogică trebuie să asigure și competențe digitale pentru organizarea procesului de învățământ în modul online;
  • prevede că formarea continuă a personalului didactic, de conducere, de îndrumare și de control trebuie să asigure și competențe digitale pentru organizarea procesului de învățământ în modul online.
  • CONSULTĂ AICI INTEGRAL SESIZAREA TRIMISĂ DE IOHANNIS LA CCR

O parte dintre rgumentele aduse de Iohannis în sesizarea de neconstituționalitate asupra actului normativ privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 79/2020 pentru modificarea și completarea Legii educației naționale nr. 1/2011:

  • Prin modul în care a fost adoptată, este încălcată competența primei Camere sesizate – Camera Deputaților.
  • Forma legii adoptate de Camera Deputaților a fost prezentată în Biroul permanent al Senatului în data de 17 iunie 2020, iar după parcurgerea procedurilor de avizare și a dezbaterilor, aceasta a fost adoptată în data de 21 octombrie, cu 6 amendamente admise, potrivit raportului comun al Comisiei pentru învățământ, știință, tineret și sport și al Comisiei pentru apărare, ordine publică și siguranță națională.
  • S-a operat o modificare asupra Legii nr. 1/2011, cu un obiect de reglementare complet diferit de cel avut în vedere de inițiatori și de cel adoptat de prima Cameră. Practic, în Camera decizională s-a adoptat în plus o altă reglementare, fără vreo legătură cu cele adoptate de prima Cameră sau cu conținutul OUG nr. 79/2020. Astfel, la Senat a fost modificat alin. (7) al art. 213 din Legea nr. 1/2001, în sensul eliminării dispoziției prin care mandatele rectorilor erau limitate la două mandate succesive, acestea putând fi astfel reînnoite fără vreo limitare.
  • În Camera Deputaților, ca primă Cameră sesizată, textul și soluția eliminării limitării mandatelor rectorilor adoptate de Senat nu au fost dezbătute, legea dedusă controlului fiind semnificativ modificată de către Camera decizională față de forma inițiatorului și a primei Camere sesizate. Prin urmare, prima Cameră sesizată nu a avut ocazia să analizeze, să dezbată și să hotărască asupra soluției legislative nou introduse de Camera decizională.
  • Apreciem că, în cazul de față, Senatul a realizat o modificare care, prin ea însăși, este de natură să determine încălcarea principiului bicameralismului, deoarece aceasta este o modificare de concepție a reglementării. Astfel, considerăm că, în fapt, noua modificare legislativă este una substanțială, cu consecințe semnificative, ce reprezintă o schimbare radicală de filozofie legislativă, cu efecte asupra viziunii manageriale a conducerii instituțiilor universitare. Astfel, managementul instituțiilor de învățământ superior se realizează printr-un mecanism complex, care are ca principal obiectiv asigurarea calității procesului de învățământ la nivel academic.
  • Alături de perspectiva de integritate, acest mecanism are și o componentă ce ține de modalitatea de ocupare a funcțiilor de conducere, inclusiv a celei de rector, care are importanță și în ceea ce privește decizia privind persoanele care ocupă funcțiile de conducere la nivelul universității. Mai exact, Legea educației naționale nr. 1/2011 stabilește cu precădere, în sarcina rectorului, organizarea concursului public pentru funcțiile de decan, și selectarea acestora, precum și numirea prorectorilor și menținerea în funcție a directorului general administrativ pe baza acordului scris al acestuia de susținere executivă a planului managerial al noului rector. Prin urmare, orice schimbare legislativă ce ține de conducerea universităților reprezintă o intervenție cu impact semnificativ asupra democrației interne a instituțiilor de învățământ superior.
  • În cazul de față, Senatul, adoptând în calitate de Cameră decizională Legea privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 79/2020 pentru modificarea și completarea Legii educației naționale nr. 1/2011, a sustras dezbaterii și adoptării primei Camere completările care vizează aspecte importante ale legii, precum eliminarea limitării numărului de mandate care pot fi obținute de rectori, cu posibilitatea reînnoirii acestora fără limită, ceea ce contravine art. 61 alin. (2) și art. 75 alin. (1) din Constituție.
  • Legea transmisă la promulgare încalcă principiul bicameralismului.
  • În forma adoptată, Legea privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 79/2020 pentru modificarea și completarea Legii educației naționale nr. 1/2011 nesocotește principiul constituțional în virtutea cărora o lege nu poate fi adoptată de o singură Cameră, legea fiind, cu aportul specific al fiecărei Camere, opera întregului Parlament.
  • Astfel, în cazul de față, în urma analizei comparative anterior prezentate și ținând cont de considerentele cu caracter de principiu stabilite prin deciziile mai sus indicate, rezultă că forma finală a legii, prin eliminarea limitării numărului de mandate care pot fi obținute de rectori, se îndepărtează în mod radical și fără nicio justificare obiectivă de la scopul și filosofia inițiale ale legii, care vizau, exclusiv măsuri cu privire la învățământ superior militar și la măsuri necesare în contextul pandemiei actuale.
  • (…) Considerăm că o creștere a calității managementului instituțiilor de învățământ superior se poate realiza doar dacă mecanismele care ghidează procesul de decizie al funcțiilor de conducere din mediul universitar sunt precis stabilite, asigură reprezentativitate, dialog și dezbatere publică.
  • O asemenea modificare legislativă cu privire la mandatul rectorilor reprezintă o schimbare de esență a viziunii guvernanței universitare, cu consecințe semnificative la nivel electiv, fiind de natură să afecteze eficacitatea politicii manageriale de conducere pentru fiecare universitate din România.
  • De aceea, reiterăm faptul că ar fi fost obligatoriu ca abordarea acestui subiect al numărului de mandate al rectorilor să reprezinte rezultatul dezbaterii și deliberării fiecărei Camere, deci inclusiv a Camerei Deputaților, și nu rezultatul opțiunii deliberative unilaterale, a unei singure Camere.
  • Apreciind deosebita importanță a acestui subiect privind reglementarea acestor mandate fără limită, adăugat de Senat, decizia eliminării limitării acestora nu poate aparține unei singure Camere, ci trebuie să formeze obiectul de legiferare a întregului Parlament, nu doar în calitatea sa de unică autoritate legiuitoare a țării, dar și ca organ reprezentativ suprem al poporului român, deci și al interesului național.

CITEȘTE ȘI: Rectori pe viață. Inițiatorul amendamentului: Dacă e ales, de ce trebuie să-l limităm? / Ce spun studenții / Ce spune rectorul Universității București

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *